Veiu

Veio (in latinu Veii) fù un'impurtante cità etrusca, chì e ruvine sò situate vicinu à u borgu medievale d'Isula Farnese, postu à circa 15 km à u N-O di Roma, à l'internu di i cunfine di u Parcu rigiunale di Veio. Nata micca luntanu da a riva dritta di u Tiberu guasi certamente durente u IX seculu a.C., entrì dapoi u VIII seculu a.C. in cumpetizione incù Roma per u cuntrollu di i septem pagi è di e saline à a foce di u fiume (campus salinarum), da u quale dipindia parte di a so prusperità. Fù cunquistata da i Rumani dopu à un longu assediu à l'iniziu di l'IVu seculu a.C. (data tradiziunale: 396 a.C.), rifundata com'è culonia rumana durente u seculu I a.C. è trasfurmata in municipiu da Augustu (Municipium Augustum Veiens). L'estinsione è l'impurtanza di a cità rumana funu eppuru assai minori rispettu à u periodu etruscu. Fù definitivamente abbandunata, sicondu ciò chì hè sugiritu da e date archeulogiche è epigrafiche, durente l'seculu IV d.C.

Definita cum'è pulcherrima urbs ("cità splendida") da u storicu latinu Titu Liviu[1], cunsiderata da Dionigi "a più putente cità di i Tirreni" à u tempu di Romulu è "grande quantu Atena"[2], fù trà i maiori centri pulitichi è culturali di l'Italia cintrale in particulare trà u VII è u VI seculu a.C. è incù Caere (Cerveteri) a più pupulosa cità di l'Etruria meridiunale. Sediu di fiurente butteghe d'artigianatu dapoi l'epica orientalizante, sviluppò durente l'età arcaica una rinumata scola di coruplastica (scultura in terracotta) chì u so più celebru espunente fù l'etruscu Vulca, chjamatu à rializà e sculture di u Tempiu di Ghjove Capitulinu à Roma. Sicondu l'attuale cunniscenze archeulogiche fù ancu a cità chì intrudusse in Italia l'usu di decurà incù pitture e parete di e tombe à camera: a Tomba di i Lioni Ruggenti (circa 690 a.C.) è a Tomba di l'Anatre (circa 670 a.C.), ritruvate in e necropole poste intornu à l'altupianu, sò cunsiderati cum'è l'esempii più antichi di a penisula sana[3].

L'aria di a cità antica riveste oghje un grande interessu storicu è naturalisticu è hè ogettu di ricerche archeulogiche da parte d'istituzione tantu taliane ch'è straniere. U fascinu di i lochi l'hà resa inoltre destinazione d'escursione da parte di turisti è citatini rumani, in particulare durente i ghjorni festivi.

Carta di a cità di Veio di George Dennis (1848)
  1. Template:Cita publicazione
  2. Dion. 2, 54, 3.
  3. F. Boitani-S. Neri-F.Biagi, Riflessi di a ceramica geumetrica in a più antica pittura funeraria veiente.

© MMXXIII Rich X Search. We shall prevail. All rights reserved. Rich X Search